iarta-ma

te caut printre petale
ce-i drept aievea
si-ti simt mirosul dulce
exact asa cum te numesti
aceeasi tipatoare, mireasma
din tine-mi sorb fericirea
aceeasi roua dulce
ce-ti scurge lin fiecare petala
scumpa, draga-mi fiinta
de-ti visez chipul in fiecare zi
nori calzi si fara de soare
aceeasi cupola umbrita de-al tau Eu
sub care vietuiesc cu mii de ganduri
si toamna cade lent
si-ti pierzi din farmec
din culoare, dar tot suava esti
vara fara de sunet, pe buzele oricui
in rost cu soarele, cu acelasi nume
doar Eul tau si Eu vom fi nedespartiti
in toi de toamna, un sloi vom fi
topind aceleasi ganduri
prim semn de primavara

Sper ca n-am sa-ti uit si maine aceeasi plapuma cu gust amar,
si-am sa te readuc la viata udandu-ti radacina sufletului in fiecare zi.

5 Responses so far.

  1. Docica says:

    incepi sa scrii poezie....;) e frumos ce scrii

  2. Claudel says:

    multumesc pentru comments :)

  3. Claudel says:

    asta a fost scrisa intr-o zi mai furtunoasa, in acea zi a trebuit sa-mi tai putin ficusul trecutului din prezentul asta infinit, si i-am lasat doar o creanga de care sa ma agat din cand in gand prin gand asa cum zic eu mai mereu :)