Amintiri din Noi, si Ana02 - Act02.Ana01

Act02.Ana01 - septembrie 30 / 7:24 pm
Bucati din Trecut

--
Zilele astea am oprit orice legatura cu prietenii. Am vrut sa fiu singura. Nu ma apuca prea des stari de astea, dar ca fire, chiar daca sunt sociabila, ma simt ok doar cu mine. Cu Sebastian nu am vorbit nici macar pe mess. Nici el nu a incercat sa ma sune, dar stiu ca nu va mai rezista mult si ma va contacta. Uneori dispare de langa mine, dar de fiecare data revine.

Pe Sebastian l-am cunoscut acum multi ani in urma. Am avut o relatie ca toti tinerii: iubire patimasa, certuri, prietenii mei, prietenii lui, copii visatori si naivi. Ne-am despartit dupa doi ani. Logic, au urmat toate starile prin care trec “iubitele parasite”: refuz, ura, indiferenta, melancolie, prietenie (ele pot exista in aceasta ordine sau nu, pot fi mai putine sau pot fi completate … la mine astea au fost). Il iubeam enorm pe Sebi al meu, dar au existat si momente cand nu eram impreuna. Intr-o zi, in joaca, am facut sex cu un prieten. Ma fascinase inteligenta lui (prietenului), dar simteam ca Sebastian nu ma merita. De fapt, nu mai stiu, am facut-o poate din prostie! Dar am facut-o fara sa schitez aproape niciun gest. L-am starnit pana cand era clar ce avea sa urmeze, moment in care eu nu mai doream nimic. Am continuat totusi, fara sa am puterea sa zic “nu”, realizand in acelasi timp ca nu vreau si ca oricum nu-l voi opri. Din toata aceasta nebunie am ramas cu un singur lucru pozitiv: tipul nu m-a privit altfel dupa! Am ramas chiar la fel de apropiati, chiar daca niciodata nu s-a repetat partida. Mai mult decat atat, mi-a disparut si orice urma de atractie sexuala fata de el. Asa ca, de atunci pana in prezent ne comportam ca doua cunostinte (termenul de prieteni in contextul acesta e prea exagerat), doi oameni care se plac, se respecta si nu au resentimente sau prejudecati.

Sebastian a reaparut in viata mea de curand. Inainte vorbeam pe mess si atat. Primele discutii “live” au determinat si rabufnirea intrebarii tabu: ce simti pentru mine? Raspunsul lui: te iubesc! A trecut totusi destul timp pana sa fac dragoste cu el (sau sex, mi-e indiferent cum se numeste). Problema mea e urmatoarea: daca s-ar fi intamplat inainte sa Plec, oare as mai fi facut pasul asta? oare mai eram acum Lafel? inclin sa cred ca da! dar cum timpul nu se intoarce, prefer sa nu-mi raspund.

Mi-e teama de ceva: Nu vreau ca ideea ca el e la mai putin de o ora de mine sa ma distruga incet.
---

2 Responses so far.

  1. dragoastea adevarat mereu va invinge.suna dulcegarie dar asa este

  2. unikorna says:

    Personajul feminin e foarte dulce, fragil si poetic. E inspirat din realitate sau e fictiune?