Act11.Ana02 - octombrie 23 / 3:44 pm
Minciuni si Paranoia

Pana acum un minut ma simteam rau… foarte rau… si am zis sa ascult muzica la intamplare in timp ce o sa scriu un alt act aici.

Sunt prinsa intr-un cerc … al minciunii … traiesc un paradox: ma gandesc la faptul ca am cunoscut de-a lungul timpului oameni (baieti, barbati) care m-au dorit… intr-o mai mica sau mai mare masura, mai mult sau mai putin erotic. unii au aratat-o direct, altii au jucat un rol lung intr-o piesa inventata special pentru dorinta lor. de multe ori am cazut in plasa. elimin din problema asta tot ce a insemnat iubire, toti oamenii de care m-am indragostit. raman doar cu cei care m-au impresionat in vreun fel, cei de care m-am simtit atrasa… ma privesc intr-un fel de tablou. noi doi (personaje de carne) pe o campie goala, prafuita. in fiecare moment tabloul se completeaza: pietre, boscheti, serpi, arbori, scorpioni, pasari, soareci, caine, vulpe, copii, nori, vant, oameni… pana cand totul devine atat de sufocant incat plec in alt tablou si o iau de la capat cu noi doi (altii doi, alte personaje de carne). si eu de fiecare data nu inteleg sau uit sau nu vreau sa inteleg sau sunt prea PROASTA sa inteleg. tu (a se citi el) nu cauti decat sa ma ai in carne. in multe cazuri ma ai… acum cred ca multi dintre cei care ma cunosc nu cauta decat putine lucruri… iar eu, ca proasta inchid ochii si ma supun. acum parodoxul este: ce fel de prost e cel care intelege ca e prost? pot sa fiu proasta daca eu realizez asta? … si apoi, pe mine ma doare (a se intelege corect ironia!)

Cel mai greu nu e sa gasesti raspunsuri sau sa pui intrebari, cel mai greu e sa FACI! sa indeplinesti solutiile pe care le alegi?!
--