Act09.Ana02 - octombrie 16 / 5:41 pm
O alta alegere, Iubire sau Tradare?

Azi am iesit la pranz. Doar am mancat. El mi-a zis pentru prima data ca ma iubeste in mod deschis. Pana acum ( ne stim de 5 ani) mi-a zis ce simte in multe feluri. Mi-a explicat, mi-a aratat, mi-a spus-o intr-o mie de cuvinte, dar niciodata atat de direct si simplu: TE IUBESC! e prima data cand imi tremura mainile! De ce a ales sa-mi zica acum?

Voi, barbatii ziceti ca nu ne intelegeti! Mereu afirmati asta, de cate ori gasiti o posibilitate declarati: cine intelege femeia? cine poate sa o explice? sa priceapa cum gandeste ea si de ce se comporta asa? femeile vin de pe Venus! femeile sunt alta specie! Doamne, femeile astea!!!

Dar voi? Imi venea sa-i dau o palma!!! Tu, barbatule matur, ce te-a facut sa ma provoci? Sa-ti sustii iubirea intr-un mod atat de crud si de nebunesc? Ce drept ai sa ma iubesti si sa-mi arunci cuvintele astea in fata ca si cum mi-ai zice: vezi ca ti s-a dus un fir la ciorap !?

M-am prefacut ca nu-l aud! I-am facut un semn din mana, la revedere, i-am zambit si am plecat… imi venea sa-l intreb: esti copil? sau ai innebunit?

Nu vreau iubirea ta… nu vreau iubirea nimanui, nici macar pe a lui Sebastian (desi pe el il iubesc si voi fi legata mereu de el)… nu vreau sa-mi mai spuneti ca ma iubiti sau ca sunt “buna” sau mai stiu eu cum… ca “nu realizez de ce este un barbat in stare sa faca pentru mine” ! Nici nu-mi pasa!!! Cat de prosti va vad acum! De ce sunteti atat de lasi? De ce nu luptati pentru mine? De ce trebuie sa ma vedeti ca apartin altcuiva si apoi sa veniti cu coada intre picioare si ochii umezi la mine? Copii, tineri, maturi… barbati, la voi ce conteaza? Doar vanatul care va scapa ca nisipul printre degete?

Ma simt bine ca vanat?… singurul care a avut forta si curajul sa lupte a fost doar unul! Orice criza a depasit-o (caci nu au fost putine) si orice moment in care eu deveneam o femeie “de pe Venus” a stiut, cu rabdare, sa-l inteleaga sau sa-l accepte!

Pentru mine, azi, scopul scuza mijloacele! Si astfel, am dreptul sa spun: iarta-ma! Am dreptul sa ma caiesc si sa ma schimb. Si mai ales am dreptul sa fiu OM!
Nu ma pacalesc, nu-mi fur caciula singura: vad foarte clar ca ce am scris mai sus e un pretext penibil pentru a face orice sau mai rau, a fi Ana!…. Dar repet: ma voi tine de cuvant! Si chiar daca e patetic pe alocuri, viata trebuie sa continuie, iar eu TREBUIE sa devin altcineva.
---