Tocmai am ascultat noul album "Eu nu pot sa scriu un final fericit" al celor de la Stele Verzi, Oza si Rebel Monk, vreau sa spun ca suna bine.. nu bine, super bine! chiar senzational cum spunea cineva :)
Pentru mai multe detalii si download vizitati site-ul oficial
Eu nu pot sa scriu un final fericit
Daca chiar ti a placut albumul trimite ecoul mai departe catre alte urechi ciulite pentru muzica buna!
Yet another movie about streaming torture live online, to me it seems retarded... in fact even that's too low, there should be invented an word exactly for this or to describe it atleast. If they could record the Holocaust and stream it live or even make a detailed movie with it someone will get very VERY VERY very rich in a matter of days, WHY? because people are RETARDED, ANIMALS... just ANIMALS and yet you hear them crying about compassion and symphaty, that's so... SO pathetic. WE ARE JUST ANIMALS CLOTHED NICELY... a nice envelope with a bad product in it, and that is the majority. At first there were those funny accidents movies, then the erotic ones came and so on to more extreme, if you could have access to see what words are used to be searched on search engines you will be amazed... really.. just mindblowing!
It seems we are going back in time, all this seem to be DEevolution, we are going back way beyond time, way back then cannibalism and all that...
Torturing and killing online are not new, it's just growing and growing more and more day by day... untill one day when you'll eventually see someone carring a camera on their shoulders and someone else with a machinegun walking around the main streets killing people, that would be as real as it can get, but that's just a SMALL piece an SIMPLE example...
How can you believe that any of these were created by a God? HOW CAN YOU BELIEVE THERE IS STILL A GOD SOMEWHERE WATCHING?
In my opinion there is noone watching, it's just another ANIMAL behind a monitor or some TV, HAVING FUN if not even PAYING ALOT OF CASH just to have THAT PRIVILEDGE.
One day these ANIMALS will start throwing bombs at eachother just to be able to WATCH IT in datails after.
WHERE IS HUMAN KIND GOING? ARE WE GOING BACK TO DUST? BECAUSE AT ANY POINT IN TIME WE WERE ANIMALS! THIS WILL GO SO EXTREME TILL ONE DAY SOMEONE WILL RECORD AND WATCH HIMSELF DOING IT! BECAUSE TO ME IT SEEMS THAT THE AMOUNT OF PLEASURE OF DOING THE DAMAGE AND WATCH IT IN THE SAME TIME IT'S EQUAL!
But hey i'm just the minority, the majority is HAVING FUN right now somewhere in this FUCKING JUNGLE!
Brutality, Animality, Extreme Fatality or just ANOTHER part of REALITY.
Daca tot am gasit un articol despre No Doubt la ForsakenOrder mi-am adus aminte de melodia mea preferata :D
I'm more shocked then... wtf! I don't even know what to say... I'm not a woman nor I had any baby whatsoever but from what I've heard, having a baby ain't so easy like cuting yourself while making something to eat is it? how the fuck?!?!? would you give birth WITHOUT KNOWNING and then FLUSH THE BABY!?!?!?!?!
OUPS! Was that the baby's foot? yay! I barely could see it!
HOW RETARDED IS THAT? This could easily be the LAMEST excuse EVER.
Claire Jones said:
"I wish I had done something more, but I just panicked - I miss him every day"
You could go to the hospital! that's for sure, this ain't 1900 it's freakin' 2008 almost 2009 ffs.
click here for the full story
Weh i was sooo bored but that kinda stopped after i found this song on Beck's blog :P tytyty changed my mood instantly like this!
MOTHERFUCKER YOU DON'T UNDERSTAND!
Mda, stateam azi si imi reciteam cateva poezii mai vechi, vroiam sa vad defapt care ar fi diferenta dintre cele editate si needitate, abia acum mi-am dat seama ca nu se asemanau deloc, adica intr-un fel sunt cam aceleasi cuvinte dar nu aduc acelasi mesaj, multe din cuvintele care ar trebui sa ascunda anumite chestii printre randuri defapt aduc cuvantul in sine si duce in final la lipsa misterului :| chiar daca poeziile needitate pentru multi nu aveau sens sau un simplu inteles, tocmai dupa ce am citit ceva scris de Bukowski mi-am dat seama ca defapt aveam dreptate de la bun inceput si defapt a fost o greseala sa modific acele poezii :| pentru ca dupa ce modificam acel text in final erau 2a poezii total diferite si nu putine au fost cazurile cand ramaneam confuz, nestiind pe care sa le aleg drept bune sau rele.
si Bukowski spunea cam asa...
if it doesn't come bursting out of you
in spite of everything,
don't do it.
unless it comes unasked out of your
heart and your mind and your mouth
and your gut,
don't do it.
if you have to sit for hours
staring at your computer screen
or hunched over your
typewriter
searching for words,
don't do it.
if you're doing it for money or
fame,
don't do it.
if you're doing it because you want
women in your bed,
don't do it.
if you have to sit there and
rewrite it again and again,
don't do it.
if it's hard work just thinking about doing it,
don't do it.
if you're trying to write like somebody
else,
forget about it.
if you have to wait for it to roar out of
you,
then wait patiently.
if it never does roar out of you,
do something else.
if you first have to read it to your wife
or your girlfriend or your boyfriend
or your parents or to anybody at all,
you're not ready.
don't be like so many writers,
don't be like so many thousands of
people who call themselves writers,
don't be dull and boring and
pretentious, don't be consumed with self-
love.
the libraries of the world have
yawned themselves to
sleep
over your kind.
don't add to that.
don't do it.
unless it comes out of
your soul like a rocket,
unless being still would
drive you to madness or
suicide or murder,
don't do it.
unless the sun inside you is
burning your gut,
don't do it.
when it is truly time,
and if you have been chosen,
it will do it by
itself and it will keep on doing it
until you die or it dies in you.
there is no other way.
and there never was.
Minciuna, ce e defapt? ce reprezinta? cat de dureroase pot fi gaurile produse? multe din raspunsuri le avem cu totii, dar sunt multe altele care inca ne macina de la prima minciuna, din prima secunda cand te simti inselat, dupa prima secunda te simti gol, atat de gol incat aproape ca-ti vezi fundul dar e numai o iluzie, oricat de mult ai incerca sa atingi abisul... totul e in zadar pentru ca oricum ar fi, minciuna duce la infinit, incepe prin ceva involuntar (de multe ori) drept scuza ce ar trebui sa acopere scopul dar nu si mijloacele, dar care daca nu este stopata la timp, daca nu pui degetul pe rana sa-i simti gustul la timp, sa-ti gusti amarul asa cum e, nu faci decat sa-ti traiesti viata... care defapt si aia e o minciuna, intr-o alta minciuna, e ca si cum ai pune o cutie mai mica intr-o cutie mai mare si asa la infinit si ajungi intr-o buna zi sa-ti masori fiecare pas, fiecare gand, fiecare lucru neinteles cu mare dispret, oare sa fie? oare sa nu fie? adevar sau doar o alta munciuna...? o alta intrebare cu raspuns diferit de la persoana la persoana dupa caz normal.
Dar ce ar fi minciuna? o fi altceva decat o suma de cuvinte nespuse, o suma de cuvinte ascunse, atat de ascutite astfel incat iti poate taia chiar si raspiratia, iti fura si ultima suflare, te lasa pe undele mirarii ceva timp dupa care te arunca in valurile inspumate al nedumeririi, te arunca intr-o vale cetoasa unde abia vezi din cuvant in cuvant si totusi nu-ntelegi aproape si mai ales nimic, atat si numai doar incat sa-ti pui o alta intrebare, si fugi din intrebare in intrebare fara raspuns, ca la un concurs de alergare, si totusi crezand ca esti in fata toturor, chiar daca totusi tu esti acolo unde doar tu poti vedea, acolo in lumea semnelor de intrebare in gandul tau ce-ti bate mereu cuie fara voie cu fiecare cuvant nespus o alta intrebare mocneste-n tine cu un jaratec urat mirositor, si doare, doare atat de mult incat ai vrea sa-l stingi numaidecat, sa-l stingi sa poti simti ceva din nou, si nici pic de roua si nici pic de geata nu-ti poate reinvia cuvintele-ti din urma, cuvantul ce-l de pret pe care totusi chiar daca doar, ai vrea sa-l afli, sa-l stii, sa-l simti macar ODATA, atat! si-apoi cand alfi defapt nu vrei decat sa uiti, sa-l uiti, sa-ncepi sa simti din nou ceea ce defapt era odata, o suma de cuvinte care-ti alintau Eul atat de bine incat vroiai s-auzi mereu din nou si iar lafel s-auzi exact cuvantul magic ce-ti musca din inima cu spor acum, acum in prag de disperare nu vrei decat un pic... un pic de adevar, sa poti trai din nou o viata, sa-ti pierzi din nou constiinta pe baza aceluiasi cuvant, defapt minciuna. Si totusi nu-i scurta viata in care cauti, si cauti acel cuvant, care azi te mangaie si fara doar si poate maine te zgaraie direct in suflet, si-ti place, azi, si-l urasti maine.
Acelasi scump, azi! Cuvant.
Te Iubesc
...spus doar in Vant,
...o alta constiinta ce sta sa cada in Neant.
Instant, constant... nelimitat de fapte
si mai ales in Gand, si totusi Doare!
Te ascunzi de orice fir de realitate, orice val de tristete te doboara pentru ca in loc sa faci un pas inainte tu faci 2 inapoi cu fiecare ezitare si cand ai sa vrei! sa iesi din lumea ta o sa doara atat de mult inca ai sa-ti doresti sa traiesti toata viata in lumea ta cu fanteziile tale numai sa scapi de realitatea asta cruda care defapt te ajuta! sa poti merge mai departe pentru ca asa te inveti cu durerea.
Asta inseamna defapt sa bati viata cu aceeasi moneda, pe care tu acum o imprumuti altora, altii se distreaza pe baza ta, iti traiesc viata, iti fura din zilele pe care tu ar trebui sa le traiesti pentru ca te-ai nascut cu dreptul asta dar vezi tu, odata ce mergi cu spatele precum racul ei au suprematia iar tu esti doar un sclav al imaginatiei in lumea ta acolo unde-ti traiesti veacul hranindu-te cu fantezii...
Dar pana cand? stii cum e... daca nu uzi floarea la timp moare.. asa o sa patesti si tu, ai sa-ti usuci incet vis dupa vis pana intr-o zi cand ai sa te intrebi dece oare mai existi pe lumea asta daca nu esti de folos nimanui.
eu vorbeam de alta mancare de peste timp in care tu dadeai cu undita-n ciment crezand ca ti-a inghetat copca-n mijlocul strazii cu acul bine-nfipt in nasul tau de prost ce esti.
un pixel mai aproape in acelasi tablou al amintirilor frumoase
when love meets guilt, your body shivers like a hurricane
i can't sleep at night
staring at the phone
knowing you are not alone
i'm trying just to hide
all the things i feel inside
i can sense the chemistry
when you're standing close to me
it's getting harder to ignore
it's not like anything before
i know it's crazy, but I want more
i wish i could be close to you
and feel your every move
never meant to feel this way
naybe you would come around one day
i'm the one to blame
trying to explain
why I would cause myself such pain
your heart is occupied
i tried to turn the tide
but time was never on my side
love me!
love me please, not!
today i lust
tomorrow why not, my sorrow!
while dreaming of you,
in my plain text, shining!
too bad I lost you with a bet
on life itself, just breathing!
the sharp ending of what i say will brake you
this spear of words unsaid will hurt you
my feelings just for you, the lonely self
here I am, taking my heart out
just to show you love and sympathy, why not!
tearing me apart, you're braking me, slowly!
into pieces like glass and dust, you won!
surely I do deserve, all that!
and here I am, one lonely fifty fifty part
nonsense and the rest of that nasty crap
stop pointing that finger
stop saying it's all my fault!
because it ain't, it never was, like that!
just a lonely fifty fifty part
bleeding foolishly, this is my heart!
love me please, not!
“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”
Uhuh, acum 13 Ani... aveam treisprezece ani :)
Pana pe la sfarsitul lui '95 eram un gamer inrait,rupeam noptile cu Agent 007, Mortal Kombat, Super Mario si multe alte jocuri pe N64/Playstation, ca de obicei reuseam sa-l pacalesc pe tata sa inchiriem in fiecare weekend o consola si cateva jocuri, tin minte ca erau aia de la sala super bucurosi ca le duceam memory cardurile pline cu salvari noi si de multe ori chiar imi dadeau 1/2 dischete gratis tot pe baza asta :))
Pe la sfarsitul lui '95 un coleg de clasa mi-a deschis ochii spre lumea calculatoarelor si-mi povestea ca jocurile pe calculator sunt de 234343 de ori mai misto, nu a trecut mult timp si deja eram la icafe nonstop, nici de scoala nu-mi mai ardea la cata distractie era in icafe, imi aduc aminte.. odata am chiulit toti baietii din clasa si ne-am dus in icafe sa facem war cu alt clan din GL la Quake2, dupa vreo 2a ore vine diriginta la icafe dupa noi ca ne-au dat fetele de gol, si ce urecheala ne-am luat de tin minte si acum, cum imi tzauiau urechile de nici pe profa de ne preda nu o mai auzeam bine, oricum a fost super viata.
In ian sau feb '96 aveam job la icafe cu juma de norma, defapt eu ma duceam mai mult petru ca puteam sa ma joc fara sa mai platesc, doar ce ii mai ajutam pe altii din cand in cand sa intre in jocuri si le aratam cam ce au de facut dar in rest era distactie la maxim!:D ajusesem sa mergem din icafe in icafe sa facem meciuri pe bani cu alte clanuri, dar asta dupa ce am terminat generala. Am tot muncit la icafeuri vreo 10-11 ani buni, 10 ani de nopti pierdute x 32423432 pachete de tigari x 23423432 nessuri si cafele... but that's just another story :)
Ce o fi aia de-ti musca buzele, de-ti sterge praful uscat de pe varful degetelor cand le umezesti cu nerabdare ca la 100 metri garduri sa fii acolo! sa fii pe urmatoarea pagina din scoarta-n scoarta! iti tremura ochii, ii inviori cu un frecus repezit, o simti cum trece prin tine incat tremuri de placere, pagina cu pagina, fila in sine devine ecranul la care imaginatia ta izbitoare uita ca tu defapt citesti o carte si totusi ti se pare… se pare ca nu e nici Home Teather… nici plasma 360* si nici la Cinema nu esti, esti tot acolo, acolo unde timpul sa oprit in loc dupa prima pagina, pan’ la ultima de`ai avut curaj sa-i scalzi cuvantul pana la sfarsit cand scoarta aia rigida te-a amagit si-ai atipit, visand… esti uda! atat de uda incat te-ai trezi in vis sa te schimbi din hartie in ceva mai moale numai decat sa-ti adoarma sentimentele puse bine in miscare de acea carte pentru care defapt n-ai avut suma necesara sa o cumperi si pana ai venit cu restul de acasa inapoi la magazin, cartea… in sine era deja vanduta cand te-ai trezit erai tot uda, si totusi nu era decat
Imaginatia ta bogata, defapt doar Arta.
subiectul e irrelevant cand bati din gard in pom la om prin somn si totusi crezi? ca e defapt doar “ANTI ARTA”?
Din greseala, defapt cautam ceva pe google si am dat exact peste ce nu ma asteptam, al 2lea site facut de mine, primul a fost pe un hosting platit asa ca a disparut dar cel din urma inca mai exista tocmai pentru ca hostingul era gratis, oricum ar fi odata cu asta mi-am adus aminte de trecut si de "nebuniile" pe care le faceam pe timpul ala... believe me! you don't wanna know :)
Si daca tot vrb de internet, am fost la BloGL si chiar daca am zis ca o sa fiu pe acolo "doar in trecere" am mai stat, am barfit (<-lmao), am glumit si normal ne-am simtit bine, dar a fost o faza draguta cand Cristi imi propunea sa ma prezint... la care eu fiind in pana de idei sau doar aglomerat, am zis ceva de genul "Daca aveam un tricou cu Zoso pe mine poate lumea era mai interesata" :)) dar am zis asta doar pentru ca blogul meu e ceva mai "personal" si nu e bazat pe "unici" sau "faima in blogosfera" asa ca m-am rezumat la glume :) dar daca stau bine sa ma gandesc cand faceam eu freelancing si "bani p@ net" (printre altele) poate ca Zoso era inca in burtica la mamitu facandu-si planurile de viitor "MARE" blogger, sa nu mai zic cati sunt ca el dar sincer nu-mi pierd timpul sa-i listez pentru ca oricum nu merita nici macar atat.
Si scuza-ma pe timpurile alea nu se faceau "asa usor" banii pe net, si ca sa-ti dau o idee, un sfert din "proces" era virtual iar restu era doar fizic si real :) cu alte cuvinte vindeam ceva in realitate care defapt exista doar in virtual, mergand din icafe in icafe cu o gasca de nebuni (clanul XL)! A fost viata, si totul se baza pe distractie nu cum e in zilele noastre pe "FAIMA in Online" pentru ca sincer daca faceam macar 1% din "trecut" pe baza asta... de "faima" poate nici nu mai eram aici ci intre 4 pereti cu si mai ales inmates :) dar totusi nu regret nimic ba chiar le-as face din nou pe toate daca ar fi sa repet de la capat. Si daca tot mi-am adus aminte de XL, am sa pun un video in amintirea celui care a fost Azazel [XL]R.I.P bro!
Translate names from English to Japanese
Translated name:
