Amintiri din Noi, si Ana02

Intro01.Sebastian
Cine sunt Eu?
Sunt personajul pe nume Sebastian tragand in piept Rolul asta Personal, in Povestea asta fara nume din viata Ta, un amalgam frumos colorat de Sentimente. Am fost un tanar Minotaur, si mai ales un Sarpe ispititor, pe jumatate Inger.
--
Intro02.Ana
Cine sunt eu?
Sunt o persoana, nu un personaj. Pe langa fictiune sunt si fragmente de viata si de suflet. Ce-mi doresc? Metoda de refulare? Psiholog virtual? Intelegeti ce vreti!
---



Act01.Ana01 - septembrie 28 / 12:37 
Un final sau un Inceput

Voi incepe cu ce am facut aseara, iar pe parcurs voi reveni la fiinta care eram acum 15 ani. Nu voi evita prezentul, dar incet, voi explica mie si voua parti din omul asta care sunt si pe care-l voi numi Ana. Deci Ana voi fi EU!

--

Ieri m-a sunat Sebastian. Era singur.
Stiam ca este si mi-era dor sa-l vad. Sebastian ma Iubeste. Ar mai fi ceva de completat? Nu cred. Eu? Sa afirm: il iubesc?! Si daca mint? Nu stiu. Stiam ca il voi vedea tarziu. ieri nu m-am grabit. Mi-am trait o zi banala, fara sa visez la ce va fi. Nimic nu era nou. Am inceput sa tremur abia cand am ajuns la el. Mi-a deschis, l-am vazut si nici macar nu ne-am imbratisat (uneori o facem). A fost ceva natural. Cauta un film pe net. Eu preferam cu subtitrare mai mult din lene. A deschis pentru a nu stiu cata oara un videoclip cu acelasi mesaj dureros: nu esti a mea, te-am pierdut…te iubesc! Si ca de fiecare data l-am intrebat cum face de gaseste numai filme sau melodii care sa exprime ideea de “noi”. S-a eschivat. Imi era cald si m-am schimbat intr-o camasa de-a lui (imi vine ca o rochita). El adora dantela. Stiam si am avut grija de asta. L-am luat in brate, l-am sarutat. In cateva secunde faceam deja dragoste. Sau sex, veti spune?! Deocamdata ma abtin sa filosofez. Urmatoarele articole vor dezvalui mai multe. In fine, adorm cu el in brate. Nu stiu cat trece, ma trezesc si incep sa-l sarut. Imi place sa-l torturez, sufera si ma doare pe mine. Aseara s-a oprit brusc in timpul partidei. Nu intelegeam ce s-a intamplat. Mi-a zis: am simtit un val de nu-i bine! Pentru ca tot e primul act voi explica si asta: el afirma ca nu-i bine cu doua sensuri–nu-i bine, nu esti a mea! si nu-i bine, te iubesc, dar acum simt ca ma reindragostesc de tine! Asta a simtit aseara. Eu am stiut si am jucat teatru. Am plans putin. I-am zis ca nu inteleg. Ca stia ca nu-i bine inainte de a incepe. Am vrut sa creada ca nu realizez ca iubirea asta ne macina la fel de mult pe amandoi. Mi-am revenit si ne-am uitat la un film chinezesc subtitrat in engleza. Logic, o reeditare a celebrei Romeo si Julieta, cu happy end! Slabut scenariul, dar un joc actoricesc stralucit. Am adormit apoi in bratele lui.

Ce ma omoara acum: oare de cate ori e nevoie sa-l mai pierd pe Sebastian? pentru ca nu e prima data…
---

Act02.Ana01 - septembrie 30 / 7:24 pm
Bucati din Trecut

--
Zilele astea am oprit orice legatura cu prietenii. Am vrut sa fiu singura. Nu ma apuca prea des stari de astea, dar ca fire, chiar daca sunt sociabila, ma simt ok doar cu mine. Cu Sebastian nu am vorbit nici macar pe mess. Nici el nu a incercat sa ma sune, dar stiu ca nu va mai rezista mult si ma va contacta. Uneori dispare de langa mine, dar de fiecare data revine.

Pe Sebastian l-am cunoscut acum multi ani in urma. Am avut o relatie ca toti tinerii: iubire patimasa, certuri, prietenii mei, prietenii lui, copii visatori si naivi. Ne-am despartit dupa doi ani. Logic, au urmat toate starile prin care trec “iubitele parasite”: refuz, ura, indiferenta, melancolie, prietenie (ele pot exista in aceasta ordine sau nu, pot fi mai putine sau pot fi completate … la mine astea au fost). Il iubeam enorm pe Sebi al meu, dar au existat si momente cand nu eram impreuna. Intr-o zi, in joaca, am facut sex cu un prieten. Ma fascinase inteligenta lui (prietenului), dar simteam ca Sebastian nu ma merita. De fapt, nu mai stiu, am facut-o poate din prostie! Dar am facut-o fara sa schitez aproape niciun gest. L-am starnit pana cand era clar ce avea sa urmeze, moment in care eu nu mai doream nimic. Am continuat totusi, fara sa am puterea sa zic “nu”, realizand in acelasi timp ca nu vreau si ca oricum nu-l voi opri. Din toata aceasta nebunie am ramas cu un singur lucru pozitiv: tipul nu m-a privit altfel dupa! Am ramas chiar la fel de apropiati, chiar daca niciodata nu s-a repetat partida. Mai mult decat atat, mi-a disparut si orice urma de atractie sexuala fata de el. Asa ca, de atunci pana in prezent ne comportam ca doua cunostinte (termenul de prieteni in contextul acesta e prea exagerat), doi oameni care se plac, se respecta si nu au resentimente sau prejudecati.

Sebastian a reaparut in viata mea de curand. Inainte vorbeam pe mess si atat. Primele discutii “live” au determinat si rabufnirea intrebarii tabu: ce simti pentru mine? Raspunsul lui: te iubesc! A trecut totusi destul timp pana sa fac dragoste cu el (sau sex, mi-e indiferent cum se numeste). Problema mea e urmatoarea: daca s-ar fi intamplat inainte sa Plec, oare as mai fi facut pasul asta? oare mai eram acum Lafel? inclin sa cred ca da! dar cum timpul nu se intoarce, prefer sa nu-mi raspund.

Mi-e teama de ceva: Nu vreau ca ideea ca el e la mai putin de o ora de mine sa ma distruga incet.
---

Act03.Ana02 - octombrie 1 / 6:37 pm
Atractie, Tradare
-
Cum ma privesc astazi? Mi-e sila de mine. Ce am facut nu e doar imoral, ci si crud, ipocrit, nedemn! De ce o fac?! Acum ca am promis, ma voi opri, caci unul dintre “defectele” mele este ca ma tin de cuvant. Iar daca mi-l voi incalca, sigur voi spune, caci tocmai acesta e scopul (sa fiu sincera fata de mine). Ce nu pot promite? Nu stiu ce voi face in legatura cu Sebastian.

--

Act04.Ana01 - octombrie 2 / 11:58 am
Ana01 vs Ana02

-
A fost o perioada in viata mea in care foarte rar deveneam o dama de companie. Am renuntat la acest apelativ. De fapt nu eram ce am zis, ci doar o umbra vaga, dar acum nu stiu cum sa descriu ceea ce eram.

Aveam o relatie stabila. Viata mea era fericita in mare parte, dar simpla. Nu sunt genul pizipoancei de club si nici tipei care traieste de azi pe maine doar din petreceri. Ma multumeste tot ce am si ma simt implinita si daca nu mi-am luat toale de firma sau daca nu am mancat la cel mai fitos restaurant. Totusi sunt femeie! Si oricat as trece cu vederea partea materiala a vietii, tot am gustat din deliciile ei uneori. Pot spune ca singurul lucru pe care l-am castigat din asta e doar faptul ca am realizat ca nu-mi lipseste luxul, ca pentru mine chiar nu conteaza daca azi mananc pui cu ananas, iar maine paine cu mustar!

Au fost zile in care stresul rabufnea, zile in care ma simteam singura, inconjurata de oameni, singura cu El langa mine, singura pe tot Pamantul.
--

Act05.Ana01 - octombrie 6 / 8:42 pm
Prin ochii Iubirii

-
Azi am revazut un vechi prieten. Nu mai retin exact, dar cred ca nu ne-am vazut de cel putin 3 ani. El, e un om bizar. Ne-am cunoscut in adolescenta.
e un barbat care traieste in corpul unei femei, e un fel de androgin, nu un hermafrodit! Oricine se apropie de fiinta asta este prins ca intr-o panza de paianjen invizibila. Are un fel de a te subjuga afectiv, incat doar un complex homofobic te-ar putea face sa treci neinteresat pe langa ea. Nu-mi pasa de filosofiile de 13 minute despre moralitate, religie sau mai stiu eu ce. Eu am tinut si tin la omul asta. Da, recunosc perioada in care am fost atrasa fizic, sexual, dar pot sa afirm cu sinceritate ca intre noi nu a existat niciun moment de flirt sau altceva mai mult (desi in trecut mi-a parut rau ca nu am incercat nimic).

Fiinta asta androgina a trait intotdeauna prin si pentru iubire. Nu iubire platonica, ci eros. traieste concret exemplul Patrick Suskind, in “Despre iubire si moarte”. I-am zis cateva lucruri despre Sebastian (nu tot si in niciun caz adevarul total). Am primit acelasi raspuns ca de fiecare data: uita-l!

Mi-e dor de el si de zilele noastre in care citeam poezie, in care sufeream din prostii. Dar asta inseamna trecutul. Si trecutul ma acopera. Din pacate memoria mea leaga numele lui de numele Sebastian, caci perioada traita este aceeasi.

Sebastian nu m-a sunat si nici pe mess nu am vorbit. Ne aflam intr-o pauza virtuala. Si chiar daca tot trecutul ma sufoca, simt ca gura mea de aer e acolo, departe …… incep sa ma vindec.

P.S.: Pornind de la ce am scris aici, voi povesti intr-un act viitor despre o frumoasa poveste intre mine si o alta femeie.
---